iriș, ~ă [At: CĂTANĂ, P. B. II, 138 / V: ireș / Pl: ~i, ~e / E: mg erös] (Trs; mgm) 1 a Tare. 2 a Sănătos. 3 a (Pex) Adevărat. 4 a (Pex) Curat. 5 av (Îe) A semăna ~ A semăna leit.

ireș am vz iriș

íreș și íriș, -ă adj. (ung. erös, robust). Trans. Vest. Sănătos; adevărat (Acad.). – După mine, e confundat cu hireș, fireș, firesc, natural, adevărat, curat.

iriș adj. m. sg. și adv. (reg.) tare, sănătos; adevărat, curat.