6 definiții pentru irat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
irat sn [At: (a. 1806) URICARIUL V, 49/12 / V: e~, ha~ / E: tc irad] (Tcm; iuz) 1 Venit al domnului de pe urma dărilor încasate. 2 (Pgn) Venit. 3 (Spc) Impozit. corectat(ă)
irat n. od. venit domnesc: ludele și celelalte iraturi ale stăpânirii FIL. [Turc. IRAD, venit].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
irát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] irad). L. V. Venit al statuluĭ, maĭ ales din birurĭ (Beld. 2465 și 3950). – Și erat și haĭrat. V. ghelir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hairat sn vz irat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haĭrát, V. irat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
irat (iraturi), s. n. – Venit al domnitorului. Tc. irad (Șeineanu, III, 71; DAR). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: irat
irat substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hairat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)