❍ IOBAG (IU) sm. Tr.-Carp. 🔎 Rumân, vecin, șerb, clăcaș (👉 2672): părintele Pamîil e fiu de țăran iobag (RET.); un proprietar silind în ziua de Precup pe un iobagiu al său ca să lucreze (FR.-CDR.) [ung. jóbbágy].

iobagiu n. V. iobag: Boliac cânta iobagiul EM.

ĭobág și ĭobágĭ m. (ung. jobbágy, serv. Forma iobag e posterioară). Român. serv (șerb) în Austro-Ungaria, cum aŭ existat pînă la 1784. V. rumân și vecin. – La Milescu obagĭ, la Bălc. hobagĭ.

IOBAGI s.m. (Ban., Criș., Trans. SV) Clăcaș. C: Incola. Jobbás. lobágy. LEX.MARS., 216. lubagii tăi și toată marha muncitoare. MISC. SEC. XVII, 88^r; cf. CAT. CALV, apud TEW // B: Ungurii. . . s-au supus și i-au făcut obagi, cum le zic ei. C. CANTACUZINO, apud TDRG. Variante: iobaj (LEX. MARS., 216), obagi (C. CANTACUZINO), apud TDRG). Etimologie: magh. jobbágy.