5 definiții pentru io (titulatură a domnitorilor)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

io1 sms [At: (a. 1610) GCR. I, 44/7 / E: vsl ио] (Înv) Formulă întrebuințată înaintea numelor de domnitori, mai întâi în Muntenia (sec. XIV), apoi în Moldova (sec. XV), în documentele, inscripțiile scrise în slavonă (uneori și în alte limbi), ulterior și în cele românești.

Ioan sau Ion (scurtat Io) m. numele inițial în titulatura Domnilor români: Ion Mateiu-Voevod și Domn a toată Țara Ungro-Vlahiei. [Acest nume ar veni dela Ioan I sau Ioanițiu, primul împărat al Ungro-Vlahilor].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IO, particulă derivată din Ioan, care avea semnificația de „cel ales de Dumnezeu pentru a domni”. Făcea parte din titulatura domnilor Țării Românești și ai Moldovei (până în 1821). A fost folosită în sec. 13 și 14 de diplomatica bizantină, bulgară și sârbă.

Intrare: io (titulatură a domnitorilor)
io (titulatură)
invariabil (I1)
  • io