2 definiții pentru inventoriat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
inventoriat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: inventoria] (Iuz) 1-2 Inventariat2 (1-2).
INVENTORIA, inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Intrare: inventoriat
inventoriat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
inventoria, inventoriezverb
- 1. Inventaria. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: inventaria
- Acel funcționar otoman rămase în Țeara Romînească, «mai ales pentru ca să vînză starea nemișcătoare a Brîncovenilor, iar pe cea mișcătoare... să o inventorieze». ODOBESCU, S. I 256. DLRLC
-
etimologie:
- inventorier DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.