injector [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 627 / Pl: ~oare / E: fr injecteur] 1 sn (Med) Instrument folosit pentru a introduce un lichid într-o cavitate. 2 sn (Teh) Aparat care servește la injectarea combustibilului lichid sau pulverulent în camera de ardere a unui motor cu ardere internă sau care, la instalațiile cu focar, servește la amestecarea combustibilului cu aerul carburant și la suflarea acestui amestec în focar. 3 sn Aparat care servește la alimentarea cu apă a cazanelor de abur în care apa este antrenată de un curent de abur sub presiune, dispozitiv folosit la unele turbine hidraulice. 4 sn Parte dintr-un atomizator care reglează gradul de umidificare al unei săli. 5 a Care servește pentru injectare (1).

INJECTOR, -OARE I. adj. care servește pentru injectare. II. s. n. 1. dispozitiv cu ajutorul căruia se introduce forțat fluidul într-o mașină, într-un mecanism; pompă de injecție. 2. aparat pentru alimentarea cu apă a cazanului unei mașini cu aburi. (< fr. injecteur)

*injectór, -oáre adj. (lat. injector). Care injectează: siringă injectoare. S. n., pl. oare. Aparat de injectat. Aparat de alimentat cazanele cu abur.