O definiție pentru inhibiționare
Ortografice DOOM
inhibiționa vb., ind. prez. 3 sg. inhibiționează
Intrare: inhibiționare
inhibiționare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||