indexare sf [At: DN³ / Pl: ~xări / E: indexa] 1 Întocmire a unui index (1). 2 Introducere a unui autor, a unui cuvânt etc. într-un indice. 3 Atribuire a unui indice de clasificare unui document. 4 Corelare a salariilor cu nivelul prețurilor. 5 Sumă de bani stabilită prin indexare (4).

INDEXARE s.f. Acțiunea de a indexa și rezultatul ei. [< indexa].

indexare s. f. **1. Acțiunea de a alcătui un index ◊ „Organizarea muncii intelectuale de documentare prin rezumări de texte sau «indexări» bibliografice [...] sunt tot atâtea domenii larg tributare noilor metode de cercetare.” Cont. 10 XII 65 p. 8. **2. Acțiunea de a modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar ◊ „[...] guvernul se va întruni din nou, luând în dezbatere și proiectul de hotărâre privind indexarea și compensarea salariilor, pensiilor (inclusiv ale agricultorilor), asigurărilor sociale.” R.l. 26 XI 92 p. 3. ◊ „[...] procentul indexării de 17,7% reprezintă, de fapt, o nouă scădere a salariului real [...]” R.l. 27 XI 92 p. 4. ◊ „După informațiile pe care le deținem, pentru perioada ianuarie-aprilie a.c., coeficientul de indexare a salariilor va fi de 9,1%.” R.l. 4 III 93 p. 1; v. și 20 XI 91 p. 3, 2 IV 92 p. 3, 11 VIII 92 p. 3 (sensul 1 din indexa; DN3; sensul 2 din indexa (ec.) din fr. indexer; PR 1948)

indexare s. f., g.-d. art. indexării; pl. indexări

*indexare s. f., g.-d. art. indexării; pl. indexări