impietare sf [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / P: ~pi-e~ / Pl: ~tări / E: impieta] 1 (Înv) Dispreț față de cele sfinte. 2 Dispreț față de legile morale. 3 Jignire a ceva unanim respectat. 4 Amestec în domeniul de activitate al altcuiva. 5 Stăpânire a proprietății altcuiva. 6 Arogare a unor drepturi inexistente. 7 Încălcare a unui drept al altcuiva. 8 Îngrădire a libertății cuiva.