2 definiții pentru imen (pl. imenuri)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
imen sn vz himen
IMEN s.n. v. himen.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: imen (pl. imenuri)
imen (pl. imenuri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)