2 definiții pentru imen (pl. imenuri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imen sn vz himen

Intrare: imen (pl. imenuri)
imen (pl. imenuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imen
  • imenul
  • imenu‑
plural
  • imenuri
  • imenurile
genitiv-dativ singular
  • imen
  • imenului
plural
  • imenuri
  • imenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)