iertat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / Pl: ~ați, ~e / E: ierta] 1 (Înv) Care a fost eliberat din sclavie. 2 (Pex) Care a fost eliberat de ceva. 3 (Spc; înv) Care a fost scutit de serviciul militar. 4 Care a scăpat de ceva. 5 Care a fost dispensat de o sarcină. 6 Căruia i s-a scăzut o parte din datorie. 7 Care a fost dezlegat de un jurământ, o fagăduială. 8 Care nu mai este urmărit. 9 Căruia i s-a acordat permisiunea de a face ceva. 10 Care poate să facă ceva. 11 Care este predestinat să facă ceva. 12 Care nu a fost pedepsit pentru o vină. 13 Căruia i s-au trecut cu vederea greșelile. 14 Căruia i s-a acordat mântuirea de către divinitate, după ce a greșit și apoi s-a pocăit. 15 Care a fost scuzat. 16 Care s-a împăcat cu cineva într-un moment solemn. 17 (Înv) Care a fost sărutat la despărțire. 18 (Înv) Care și-a luat rămas-bun. 19 (Înv) Care s-a lăsat de ceva.

iertat a. 1. grațiat: iertatul zice: Doamne, îndurare! AL.; 2. permis: e lucru iertat.

ĭertát, -ă adj. și s. Grațiat: ĭertatu plîngea de bucurie. Permis: nu e ĭertat să fumezĭ aicĭ.

+fie-iertat (desp. fi-e-) adj. m., s. m., pl. fie-iertați; adj. f., s. f. fie-iertată, pl. fie-iertate

Iertat ≠ neiertat