2 definiții pentru identificator (pl. -oare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IDENTIFICATÓR I. S. m. (Inform.) Simbol destinat a identifica un corp de date. II. S. n. (Mar.) Aparat pentru identificarea aștrilor. (cf. fr. identificateur)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
identificatór s. n., pl. identificatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: identificator (pl. -oare)
identificator (pl. -oare) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)