6 definiții pentru hățuit
Explicative DEX
hățuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hățui] 1 Hățuire (1). 2 (Fig) Înfrânare. 3 (Fig) Stăpânire.
hățuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hățui] (D. cai) 1 Mânat cu ajutorul hățurilor. 2 (Fig) Înfrânat. 3 (Fig) Stăpânit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂȚUI, hățuiesc, vb. IV. Tranz. A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). ♦ Fig. A frâna, a stăpâni. – Hăț1 + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
A HĂȚUI ~iesc tranz. 1) (mai ales cai) A ține în hăț. 2) fig. (persoane) A determina să se comporte conform cerințelor. /hăț + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
hățui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hățuiesc, imperf. 3 sg. hățuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hățuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HĂȚUI vb. v. înfrâna, reține, struni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hățuit
hățuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hățui, hățuiescverb
- 1. A mâna caii (cu ajutorul hățurilor). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mâna
- Filipoiu, hățuind caii, gîndea: Acu îi acu... CAMILAR, N. I 292. DLRLC
- Au hățuit caii pînă în tîrg. SBIERA, P. 235. DLRLC
- Mă duc să-i hățuiesc pe creditori. ALECSANDRI, T. 1252. DLRLC
-
etimologie:
- Hăț (1.) + -ui. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.