2 definiții pentru hătcăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂTCĂI, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâi vb. IV] – Cf. scr. hajkati.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hătcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiesc, imperf. 3 sg. hătcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hătcăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hătcăire
hătcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hătcăi, hătcăiescverb
- 1. Huidui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: huidui
- A ajuns din urmă pe feciorii Gîrbovului, a dat cu paloșul numai o dată și i-a lăsat să se ducă înainte cu capul, iar trupul a rămas în medean. Îndată s-au grămădit în jur noroadele, hătcăind leșul. SADOVEANU, N. P. 398. DLRLC
-
etimologie:
- hajkati DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.