opțiuni

3 definiții pentru hăpuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăpui vt [At: GCR I, 326/7 / Pzi: ~esc / E: hap + -(u)i] (Reg; înv) A subjuga.

hăpăĭ, a -í v. intr. (d. hap 2 și 3. V. lapoviță). Fam. Mănînc răpede apucînd violent și făcînd hap-hap saŭ hapa-hapa. – La Cant. a hăpui, „a învinge, a stăpîni”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hăpăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hăpăi, 3 hăpăie, imperf. 1 hăpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hăpăi, 3 să hăpăie

Intrare: hăpuit
hăpuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăpuit
  • hăpuitul
  • hăpuită
  • hăpuita
plural
  • hăpuiți
  • hăpuiții
  • hăpuite
  • hăpuitele
genitiv-dativ singular
  • hăpuit
  • hăpuitului
  • hăpuite
  • hăpuitei
plural
  • hăpuiți
  • hăpuiților
  • hăpuite
  • hăpuitelor
vocativ singular — —
plural — —