6 definiții pentru hâmâire
Explicative DEX
HĂMĂI, pers. 3 hămăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Prez. ind. și: hămăiește. – Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.
HÂMÂI vb. IV v. hămăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂMĂI (-măe, -măește) vb. intr. A lătra, a face ham! un cîine pocîltit mai hămăe și te vestește că e la locaș de om (dlvr.); prinse și el să hămăească și să urle, de răsuna vecinătatea (GN.); ce cățelușă... cînd hămăia, nici nu-i auzeai glasul (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
HÂMÂI vb. IV V. hămăi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂMĂI, pers. 3 hămăie și hămăiește, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra. Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. – Variantă: hîmîi (DELAVRANCEA, S. 6) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎMÎI vb. IV v. hămăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hămăiverb
- 1. (Despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. DLRLC
- Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. DLRLC
- Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă). NODEXsinonime: lătra
etimologie:
- Ham (1.) + -ăi DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.