hâj¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 102/1 / V: hârj, îrj / Pl: ~uri / E: pn hyz] 1 (Înv) Bordei. 2 (Reg) Hambar mic. 3 (Reg) Șură în care se țin alimente. 4 Clădire separată în care se țin vase cu lapte, smântână, seu etc.

hâj² sm [At: VASILIU, C. 33 / Pl: ~i / E: nct] (Îrg; îs) ~ de babă Babă afurisită.

hârj sn vz hâj¹

hârj sn vz hâj

îrj sn vz hâj

hîj n., pl. urĭ (rut. hyža, pol. hyž, chyž, chyža, vsl. hyzŭ, d. vgerm. hus, ngerm. haus, casă. Bern. 1, 414). Dos. Bordeĭ. Azĭ. Nord. Cămăruță (zăhată) supt acelașĭ acoperemînt în dosu uneĭ case. V. șopron.

hîj (-juri), s. n. – (Mold.) Colibă, bordei. Pol. hyž (DAR). Sec. XVII, înv.

hâj¹, s.m. sg. (reg.) Afurisit, blestemat; ghiuj, vâj.

hâj², hâjuri, s.n. (reg.) 1. (înv.) Bordei. 2. Șură; căsuță folosită drept cămară pentru de-ale mâncării; hambar.

HÎJ s.n. (Mold.) Bordei. Ș-am aflat un hîj (lemma pentru bordeiu) și finic si apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pol. hiž, ucr. hyža. Cf. argea (1), argelaș, zemnic, zomoniță.