6 definiții pentru huire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hui3 vi [At: H X, 356 / Pzi: 3 -ește / E: fo] (D. porc; reg) A grohăi.

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huí vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huí2, huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.

Intrare: huire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huire
  • huirea
plural
  • huiri
  • huirile
genitiv-dativ singular
  • huiri
  • huirii
plural
  • huiri
  • huirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huiverb

  • 1. regional A răsuna prelung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. DLRLC
    • format_quote Huiește secera, fulgerătoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.