6 definiții pentru huire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hui3 vi [At: H X, 356 / Pzi: 3 -ește / E: fo] (D. porc; reg) A grohăi.
HUI, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hui vb., ind. prez. 3 sg. huiește, imperf. 3 sg. huia; conj. prez. 3 sg. și pl. huiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUI vb. v. răsuna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
HUI, huiesc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hui2, huiesc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: huire
huire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
huiverb
-
- Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. DLRLC
- Huiește secera, fulgerătoare. IOSIF, V. 71. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09