❍ HUET, HUlT (pl. -te) sn. Mold. Bucov. 1 = VUET: de departe s’aude, ca huetul mării, freamătul învălmășit al mulțimii (VLAH.) ¶ 2 Sgomot, gălăgie, larmă: ață... de găsești, să nu iei, că-ți poți lua boală, junghiu sau huit în casă (VOR.) [hui].

huet n. sgomot înfundat și prelung: fig. huetul ce năbușește orașele ISP. [Derivat din huì].

❍ HUIT 👉 HUET.