opțiuni
  • info
6 definiții pentru hrentuire

Explicative DEX

hrentuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hrentui] (Reg) 1 Stricare. 2 Învechire. 3 Hodorogire. 4 Împrăștiere. 5 (Fig) Obosire peste măsură Si: hrentuit1 (5).

HRENTUI, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec.

A HRENTUI ~iesc tranz. pop. A face să se hrentuiască. /cf. ung. harantolni

A SE HRENTUI mă ~iesc intranz. pop. 1) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi, șubrezindu-se; a se hârbui; a se rablagi. 2) A se răspândi în diferite direcții; a se risipi; a se împrăștia. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se ramoli; a se hodorogi; a se șubrezi. /cf. ung. harantolni

Ortografice DOOM

hrentui vb., ind. prez. 3 pl. hrentuiesc, imperf. 3 sg. hrentuia; conj. prez. 3 sg. și pl. hrentuiască

Sinonime

HRENTUI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

Intrare: hrentuire
hrentuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrentuire
  • hrentuirea
plural
  • hrentuiri
  • hrentuirile
genitiv-dativ singular
  • hrentuiri
  • hrentuirii
plural
  • hrentuiri
  • hrentuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrentui, hrentuiescverb

  • 1. regional A se strica; a se hodorogi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască niciodată. SADOVEANU, N. P. 99. DLRLC
    • 1.1. A se împrăștia, a se risipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.