6 definiții pentru horror (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORROR, horror, s. n., adj. invar. 1. S. n. Gen de filme caracterizat prin atmosferă și teme macabre, prin violență, agresivitate etc. 2. Adj. care este conceput să provoace groază, oroare, teamă. – Cuv. engl.
HORROR [HORĂR] s. n. gen artistic (film, roman) care stârnește groază. (< engl. horror)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
horror2 (engl.) s. n., art. horrorul; pl. horror
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*horror2 (angl.) s. n., art. horrorul; pl. horror
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HORROR (cuv. engl.) s. n. Gen de film caracterizat prin atmosferă și temă macabre, întâmplări violente, fiind conceput pentru a stârni groaza. Filmele h. pot fi studii psihologice fine ale unor personaje deformate sau malefice („Nosferatu”, „Dr. Jekill Și Dl. Hyde”, „Fantoma de la operă”, „Dracula”, „Psihoză”), povestiri despre personaje înspăimântătoare („Frankenstein” „Mumia”, „King Kong”, „Vârcolacul”) sau thriller-uri misterioase pline de suspans („Păsările”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
horror I s. n. invar. groază, oroare. II adj. invar. de groază, groznic, oribil.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
horrorsubstantiv neutru
- 1. Gen de filme caracterizat prin atmosferă și teme macabre, prin violență, agresivitate etc. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- DEX '09 MDN '00