horj¹ sn [At: KLEIN, D. 137 / V: ~rș / Pl: ~uri / E: horji] (Reg) 1 Instrument cu care se scobesc jgheaburile în șindrile Si: horjău, horjitor. 2 (Pex) Jgheab în care se îmbină șindrilele unele în altele. 3 Instrument făcut dintr-o bucată de scândură cu o lamă de fier la capăt, cu care se desfac grăunțele de porumb de pe știulete. 4 Instrument cu care se curăță unghiile boilor. 5 Sperietoare (la vie) pentru alungarea păsărilor.

horj n., pl. urĭ (cp. cu ung. horzsolni, a freca, a roade, a hîrjîi. V. hîrjîĭ). Carp. Savură, nisip gros. V. grohotiș.

horș¹ sn vz horj

orș^[1] sn vz horj

horj s.n. (reg.) unealtă cu care se curăță unghiile boilor.

horj, horjuri, s.n. (reg.) 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn. ■ (onom.) Horj, nume de familie în jud. Maram. – Din horji (MDA).

horj, horjuri, s.n. – (reg.) 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Șainelic, 1986: 55). – Din horji (MDA).

horj, -uri, s.n. – 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Șainelic 1986: 55) – Din horji „a scobi” (< magh. horzsolni).