hiț În „Limba romînă”, 1961, p. 128 (din Maramureș), găsim hiț „goană mare” cu exemplul dă hiț cailor. Este vorba evident de germ. Hitze „arșiță” pe care l-am cunoscut în comuna Reviga (BPh, V (1938), p. 165: „scînteile care sar cînd lovești cu ciocanul un fier înroșit în foc; partea roșie a fierului”). Mi se pare clar că definiția din „Limba romînă” e greșită, căci exemplul s-ar traduce prin „dă goană mare cailor”, ceea ce nu înseamnă nimic. Sensul trebuie să fie și acolo tot „ardoare”, „înfierbîntare”, apoi poate „pornire”, sens pe care îl are și cuvîntul german.