9 definiții pentru hippy (s.m.) hipi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hippy smf, a [At: DN3 / S și: hipi / P: hipi / E: eg hippy] 1-2 (Tânăr) noncoformist, contestatar, neglijent în îmbrăcăminte și uneori consumator de droguri sau cu înclinare spre promiscuitate etc. Vz beatnic.

HIPPY, hippy, s. m., adj. invar. 1. S. m. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii ’60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența. 2. Adj. invar. Caracteristic unui hippy (1). Modă hippy. [Scris și: hipi.Pr.: hípi] – Cuv. engl.

HIPPY s. m. (Adesea adjectival) Tânăr nonconformist, contestatar, neglijent în îmbrăcăminte și uneori consumator de droguri sau cu înclinare spre promiscuitate etc. V. beatnic. [Scris și: hipi.Pr.: hi-] – Cuv. engl.

HIPPY s.m. Nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem și prin ținuta lor vestimentară nonconformistă, se opun vieții convenționale a societății, încercând un protest naiv, neorientat și uneori cu tendințe antisociale. [Pron. hipi. / < americ. hippy].[1]

  1. Scris și hipi LauraGellner

HÍPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem, prin ținuta vestimentară nonconformistă și, uneori, prin consumare de droguri și prin promiscuitate, se opun vieții convenționale a societății. ◊ epitet dat unui tânăr cu părul lung și îmbrăcat neglijent. ◊ (adj.) mișcarea, moda hippy. (< amer. hippy)

hippy s. m., adj. (pl. hippies[i], hipis, hipiși; anglicism) Nume dat tinerilor nonconformiști care, în anii ’60-’70, se opuneau societății de consum încercând un protest naiv ◊ S. A. a continuat declarând că tot ea l-a ucis [...] pe instrumentistul G.H., crimă de care a fost acuzat un alt membru al «familiei» de hippies, R.B.” Sc. 11 II 71 p. 7. ◊ „Psihologii pun fenomenul hippy în legătură cu dificultățile complexe pe care le ridică viața modernă [...] După ei hippysmul nu poate afecta decât pe tinerii fragili sufletește și impresionabili, pe cei puțin rezistenți la rigorile malaxorului social al societății de consum.” Cont. 26 IV 74 p. 10. ◊ „În centrele universitare hippies-ii s-au demonetizat.” R.lit. 20 VI 74 p. 17; v. și antivedetă, petrodolar, tranzistor [scris și hipi] (din engl. americ. hippy; BD 1950, PR 1967; M. Avram în SCL 4/75 p. 319324; DN3, DEX-S)

HIPPY [pr.: hípi] m. Tânăr nonconformist, îmbrăcat neglijent și cu înclinare spre modul de viață boem. /Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!híppy2 (angl.) s. m., art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIPPY (HIPPIE) (cuv. din engl. americană) subst. Mișcare de tineret contestară, nonconformistă, apărută în anii ’60 în S.U.A. și întemeiată pe refuzul societății de consum, al valorilor sociale și morale tradiționale; tânăr care face parte din această mișcare.

Intrare: hippy (s.m.)
hippy1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M79-i)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hippy
  • hippy-ul
  • hippy-u‑
plural
  • hippy
  • hippy-i
genitiv-dativ singular
  • hippy
  • hippy-ului
plural
  • hippy
  • hippy-lor
vocativ singular
plural
hipi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipi
  • hipiul
  • hipiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hipi
  • hipiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hippy (s.m.) hipi

  • 1. Tânăr nonconformist, cu părul lung, cu vestimentație neconvențională, făcând parte dintr-o mișcare contestatară apărută în anii ’60 în SUA, care respingea societatea de consum și promova libertatea moravurilor și nonviolența.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Epitet dat unui tânăr cu părul lung și îmbrăcat neglijent.
      surse: MDN '00

etimologie: