O definiție pentru hipoman (s.m.)
Ortografice DOOM
hipoman s. m., adj. m., pl. hipomani; f. sg. hipomană, pl. hipomane
Intrare: hipoman (s.m.)
hipoman substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)