HIO- „potcoavă”. ◊ gr. hys „litera ipsilon, Ψ” > fr. hyo-, engl. id. > rom. hio-. □ ~id (v. -id), adj., s. n., (os) în formă de potcoavă, situat între baza limbii și laringe; ~vertebrotomie (v. vertebro-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a pungilor guturale la cabaline, în scopul evacuării colecțiilor purulente.

HI-, v. HIO-. □ ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., dezvoltare incompletă a fantei palpebrale.