2 definiții pentru hicăit
Explicative DEX
HICĂI, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.
Ortografice DOOM
hicăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiesc, imperf. 3 sg. hicăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hicăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hicăit
hicăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hicăi, hicăiescverb
- 1. A bate, a chinui un câine. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.