havat³ sm [At: ANTIPA, F. 169 / V: ~vut / Pl: ~ați / E: cf haut] Haut.

avát, havát și hávăt m. (după Șăin., d. turc. haut și avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu gavăt). Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și havút și haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine, háut (Btș. Fc.). – Și vîjgăŭ, vîlsan și vréspere.

havát și hávăt, V. avat.