2 definiții pentru hantare
Explicative DEX
HANTA vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter)
Ortografice DOOM
hanta vb., ind. prez. 1 sg. hantez, 3 sg. și pl. hantează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hantare
hantare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hantat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)