halipă sf [At: LESNEA, C. D. 86 / Pl: ~pe / E: ns cf ucr халена „nenorocire”] (Reg) 1 Haină veche, ruptă 2 (Reg) Haină subțire de vară.

halípă f., pl. e (cp. cu rut. halúpa, colibă). Est. Haĭnă supțire de vară (Șez. 30, 293), buleandră, hanță. V. felegă și țoală.

halipă s.f. (reg.) strai rupt, haină zdrențuroasă.

halípă, halipe, s.f. (reg.) 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Bucată (de ceva). – Cf. ucr. halena „nenorocire” (MDA); comp. cu ucr. halúpa „colibă” (Scriban).

halipă, halipe, s.f. – (reg.) Haină ruptă, zdreanță (Faiciuc, 1998). – Cf. ucr. halena „nenorocire” (MDA); comp. cu ucr. halúpa „colibă” (Scriban).

halipă, -e, s.f. – Haină ruptă, zdreanță (Faiciuc 1998). – Cf. ucr. halena (MDA).