4 definiții pentru hainit
Explicative DEX
HAINIT, -Ă, hainiți, -te, adj. (Rar) Care a devenit hain. [Pr.: ha-i-] – V. haini.
HAINIT, -Ă, hainiți, -te, adj. (Rar) Care a devenit hain. [Pr.: ha-i-] – V. haini.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hainit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: haini] 1 (Înv) Trădare. 2 (Înv) Hainire (2). 3 Răzvrătire (3). 4 Hainire (4-5). 6 Înrăutățire. 7-9 Hainire (7-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hainit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: haini] 1 (Înv) Care a fost trădat. 2 (Înv) Care s-a înstrăinat de locurile natale. 3 Care s-a înrăutățit. 4-5 Care a devenit hain (5-6). 6 Care a devenit vicios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAINIT, -Ă, hainiți, -te, adj. Înrăit. Lupta cu jandarmii... nu izbutise să-l năruiască, pe cît îl năruise întîlnirea cu Gheorghe, beteagul acesta acru și hainit, care nu se uită niciodată în ochii omului. POPA, V. 81. – Pronunțat: ha-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ha-i-nit
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
hainit, hainităadjectiv
- 1. Care a devenit hain. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înrăit
- Lupta cu jandarmii... nu izbutise să-l năruiască, pe cît îl năruise întîlnirea cu Gheorghe, beteagul acesta acru și hainit, care nu se uită niciodată în ochii omului. POPA, V. 81. DLRLC
-
etimologie:
- haini DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.