hadină sf [At: HERZ.-GHER. II-III, 419 / Pl: ~ni / E: ucr хадина „șarpe”] 1 (Iht; imp) Chișcar. 2 (Reg) Câine rău. 3 (Reg) Monstru. 4 (Reg; dep) Dobitoc.

hádină f., pl. ĭ și e (rut. gádina, hádvna, șarpe. V. gadină). Nord. Un fel de țipar care crește pînă pe la 50 de centimetri și care, cînd e mic, se pune în undiță ca să prinzĭ alțĭ peștĭ (petromýzon Planéri).