2 definiții pentru habituat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HABITUA vb. tr., refl. a (se) obișnui; a (se) familiariza. (< fr. habituer)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
habitua vb., ind. prez. 1 sg. habituez, 3 sg. și pl. habituează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: habituat
habituat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
habituare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)