5 definiții pentru habaciu (s.m.) habagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

habaciu sm [At: (a. 1669) DOC., ap. ȘIO / V: ~agiu / Pl: ~ii / E: nct] Haină nedefinită mai îndeaproape.

HABACÍU, habacii, s. m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.

habaciu m. Mold. haină de aba: ai vrea poate să umblu în habaciu ca d-ta? NEGR. [Probabil în legătură cu aba].

habacíŭ și -gíŭ n., pl. iurĭ și ie (turc. *hebaĭ, d. heba, colb, adică „manta de colb”. Cp. cu tuzluc). Est. Vechĭ. Un fel de mantie. Azĭ. Rar, Iron. Haĭnă lungă și prea largă, rantie: îmbrăcată’n habaciŭ, moartă beată de rachiŭ. – Fals habácĭ (Șăin. Infl. Or.).

Intrare: habaciu (s.m.)
habaciu (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habaciu
  • habaciul
  • habaciu‑
plural
  • habacii
  • habaciii
genitiv-dativ singular
  • habaciu
  • habaciului
plural
  • habacii
  • habaciilor
vocativ singular
plural
habagiu (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habagiu
  • habagiul
plural
  • habagii
  • habagiii
genitiv-dativ singular
  • habagiu
  • habagiului
plural
  • habagii
  • habagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)