3 definiții pentru habaciu (s.n.) habagiu (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

habaciu sm [At: (a. 1669) DOC., ap. ȘIO / V: ~agiu / Pl: ~ii / E: nct] Haină nedefinită mai îndeaproape.

habacíŭ și -gíŭ n., pl. iurĭ și ie (turc. *hebaĭ, d. heba, colb, adică „manta de colb”. Cp. cu tuzluc). Est. Vechĭ. Un fel de mantie. Azĭ. Rar, Iron. Haĭnă lungă și prea largă, rantie: îmbrăcată’n habaciŭ, moartă beată de rachiŭ. – Fals habácĭ (Șăin. Infl. Or.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

habacíu (habacíi), s. n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.

Intrare: habaciu (s.n.)
habaciu (s.n. pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N55)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habaciu
  • habaciul
  • habaciu‑
plural
  • habacii
  • habaciile
genitiv-dativ singular
  • habaciu
  • habaciului
plural
  • habacii
  • habaciilor
vocativ singular
plural
habaciu (s.n. pl. -iuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habaciu
  • habaciul
  • habaciu‑
plural
  • habaciuri
  • habaciurile
genitiv-dativ singular
  • habaciu
  • habaciului
plural
  • habaciuri
  • habaciurilor
vocativ singular
plural
habaciu (s.n. pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habaciu
  • habaciul
  • habaciu‑
plural
  • habacie
  • habaciele
genitiv-dativ singular
  • habaciu
  • habaciului
plural
  • habacie
  • habacielor
vocativ singular
plural
habagiu (s.n. pl. -iuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habagiu
  • habagiul
  • habagiu‑
plural
  • habagiuri
  • habagiurile
genitiv-dativ singular
  • habagiu
  • habagiului
plural
  • habagiuri
  • habagiurilor
vocativ singular
plural
habagiu (s.n. pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habagiu
  • habagiul
  • habagiu‑
plural
  • habagie
  • habagiele
genitiv-dativ singular
  • habagiu
  • habagiului
plural
  • habagie
  • habagielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)