habă² sf [At: LB / Pl: ~be / E: nct] (Trs) 1 Șezătoare. 2 Clacă. 3 (Pex) Loc unde se adună femei, fete și flăcăi pentru a lucra.

habă³ sf [At: BUGNAR1U, N., ap. DA ms / Pl: ~be / E: nct] (Med; pop) 1 Boală. 2 Bube rele. 3 Sifilis.

HABĂ sf. Trans. Șezătoare, clacă (bud.) (stam.): s’o adunat fetele și feciorii la ~ (vic.).

HABĂ f. pop.: O ~ (de vreme) un anumit timp. De la o ~ (de vreme) de la un anumit timp încoace. /Orig. nec.

habă (-be), s. f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută.

HÁBĂ (< germ.) s. f. Recipient metalic de formă paralelipipedică, confecționat din tablă și profile sudate, cu fața superioară deschisă, utilizat ca rezervor pentru diferite fluide necesare operațiunilor de foraj.

HABĂ s. v. clacă, șezătoare.

habă s. v. CLACĂ. ȘEZĂTOARE.

habă² s.f. sg. (reg.) boală rea, bube rele; sifilis, lues, frențe.

hábă, habe, s.f. (înv.) 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa' doarme” (D. Pop, 1978: 195). (Trans. de nord-vest). 2. Priveghi. ■ (onom.) Haba, Hăbădan, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA).

habă, habe, (habdiște, hăbdiște), s.f. – (arh.) 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa’ doarme” (D. Pop, 1978: 195; Odești). (Trans. de nord-vest). 2. Priveghi. ♦ (onom.) Haba, Hăbădan, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DER, MDA).

habă, -e, (habdiște, hăbdiște), s.f. – 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa doarme” (D. Pop 1978: 195; Odești-Codru). Termen atestat doar în Trans. de nord-vest. 2. Priveghi. – Et. nec. (MDA).