7 definiții pentru hărțuit hârțuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRȚUÍT, -Ă, hărțuiți, -te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părțile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniștit, agitat. [Var.: hârțuít, -ă adj.] – V. hărțui.

HĂRȚUÍT, -Ă, hărțuiți, -te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părțile, care este cicălit, sâcâit, pisat; frământat, neliniștit, agitat. [Var.: hârțuít, -ă adj.] – V. hărțui.

hărțuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hărțui] 1 Încăierare. 2-5 Hărțuire (2-5).

hărțuit2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, 7. II, 105 / V: hâr~ / Pl: ~iți, ~e / E: hărțui] 1 Care nu este lăsat în pace Cf cicălit, sâcâit. 2 Cuprins de neliniște. 3 (Reg; d. un câine) Asmuțit2.

HĂRȚUÍT, -Ă, hărțuiți, -te, adj. Care nu este lăsat în pace, care este tras în toate părțile sau chinuit (de cineva sau de ceva); frămîntat. – Variantă: hîrțuít, -ă (CAMIL PETRESCU, T. II 105) adj.

HÂRȚUÍT, -Ă adj. V. hărțuit.

Intrare: hărțuit
hărțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărțuit
  • hărțuitul
  • hărțuitu‑
  • hărțui
  • hărțuita
plural
  • hărțuiți
  • hărțuiții
  • hărțuite
  • hărțuitele
genitiv-dativ singular
  • hărțuit
  • hărțuitului
  • hărțuite
  • hărțuitei
plural
  • hărțuiți
  • hărțuiților
  • hărțuite
  • hărțuitelor
vocativ singular
plural
hârțuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârțuit
  • hârțuitul
  • hârțuitu‑
  • hârțui
  • hârțuita
plural
  • hârțuiți
  • hârțuiții
  • hârțuite
  • hârțuitele
genitiv-dativ singular
  • hârțuit
  • hârțuitului
  • hârțuite
  • hârțuitei
plural
  • hârțuiți
  • hârțuiților
  • hârțuite
  • hârțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărțuit hârțuit

etimologie:

  • vezi hărțui
    surse: DEX '98 DEX '09