5 definiții pentru hărățit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hărățit1 sn [At: ȘEZ. IX, 77 / Pl: ~uri / E: hărăți] (Înv) 1-2 Hărățire (1-2).
hărățit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hărăți)] 1 (Înv) Hărțuit2. 2 (Îrg; d. un câine) Asmuțit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂRĂȚI, hărățesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine). 2. Refl. recipr. (Înv.; despre două armate dușmane) A se hărțui. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hărăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărățesc, imperf. 3 sg. hărățea; conj. prez. 3 sg. și pl. hărățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂRĂȚI vb. v. asmuți, ațâța, hărțui, întărâta, provoca, stârni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hărățit
hărățit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hărăți, hărățescverb
-
- Au început a-i zădări, a-i hărăți, a-i smomi să vorbească. SBIERA, P. 149. DLRLC
- Pîlcurile noastre i-au tot hărățît, pînă ce i-au apropiat. SADOVEANU, N. P. 193. DLRLC
-
-
- Toată vremea, steagurile de răzăși se hărățiseră cu năvrapii și cu deliii, pricinuindu-le multă neliniște. SADOVEANU, F. J. 759. DLRLC
- Noi în cale ți-am ieșit C-avem dor de hărățit. Și la harță vitejească, Și la gioacă războiască. ALECSANDRI, P. P. 198. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09