4 definiții pentru hălpăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălpăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hălpăi] (Reg) 1-2 Hălpăire (1-2).

hălpăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hălpăi] (Reg) 1-2 (Mâncat sau) băut repede și cu lăcomie.

HĂLPĂÍ, hắlpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hălpăie, imperf. 3 sg. hălpăiá

Intrare: hălpăit
hălpăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălpăit
  • hălpăitul
  • hălpăitu‑
  • hălpăi
  • hălpăita
plural
  • hălpăiți
  • hălpăiții
  • hălpăite
  • hălpăitele
genitiv-dativ singular
  • hălpăit
  • hălpăitului
  • hălpăite
  • hălpăitei
plural
  • hălpăiți
  • hălpăiților
  • hălpăite
  • hălpăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălpăi

  • 1. regional A mânca sau a bea repede și cu lăcomie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: