3 definiții pentru hăituit
Explicative DEX
hăituit1 sn [At: 11 X. 316 / Pl: ~uri / E: hăitui1] 1-8 Hăituire (1-8).
hăituit2, ~ă a [At: SADOVEANU, N. F. 99 / Pl: ~iți, ~e / E: hăitui1] 1 (D. animale sălbatice) Căutat de vânători. 2 (Spc; d. animale sălbatice) Silit să iasă din ascunziș în calea vânătorilor. 3 (Pex; d. oameni) Alungat2. 4 (Pex; d. oameni) Fugărit2. 5 (Pex; d. oameni) Urmărit2. 6 (D. animale) Gonit de undeva. 7 (Fig; d. oameni) împins să facă ceva. 8 (Reg) Nărăvit la ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
hăituit adj. m., pl. hăituiți; f. sg. hăituită, pl. hăituite
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: hăituit
hăituit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)