hăituit², ~ă a [At: SADOVEANU, N. F. 99 / Pl: ~iți, ~e / E: hăitui¹] 1 (D. animale sălbatice) Căutat de vânători. 2 (Spc; d. animale sălbatice) Silit să iasă din ascunziș în calea vânătorilor. 3 (Pex; d. oameni) Alungat². 4 (Pex; d. oameni) Fugărit². 5 (Pex; d. oameni) Urmărit². 6 (D. animale) Gonit de undeva. 7 (Fig; d. oameni) împins să facă ceva. 8 (Reg) Nărăvit la ceva.