hârș i [At: CREANGĂ, A. 10 / V: harș, harșt, ~ști / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. 2 Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva).

harș i vz hârș

harșt i vz hârș

hârști¹ i vz hârș

HARȘ ! sau HÎRȘ !- HARȘT(I) ! sau HÎRȘT(l) ! interj. Exprimă sgomotul produs prin lovirea puternică, prin apucarea repede, smulgerea, spintecarea, retezarea, etc. unui lucru: cum îl vede, harși ! îi apucă căciula și o dă lui Tîndală (R.-COD.); hîrști ! odată s’a repezit și a prins una în ghiare (BR.-VN.); și, hîrșt ! îi tăie un cap, și mai hîrșt ! și mai tăie unul (ISP.); a scos sabia și face hîrșt ! împăratului capul (VOR.); atuncea Petrea... harști ! capul cu sabia (SB.).

HÎRȘ ! 👉 HARȘ.

harș (harșt!) int. exprimă sgomotul lovirii: harș, să-i tai capul.

harș saŭ harșt și hîrș saŭ hîrștĭ interj. care arată huĭetu uneĭ lovirĭ răpezĭ cu palma, al tăĭeriĭ răpezĭ, al uneĭ mînĭ trase răpede ș. a.: Harș: ĭ-a și tăĭat capu! Harș: m’am fript! V. jart.