† GĂTA 👉 GĂTI.

GĂTI (-ătesc) † GĂTA (-ătez, ❍ gat) I. vb. tr. și refl. 1 A (se) ținea gata, a se pregăti: ~ de drum, de plecare, de războiu; (P): nu e pentru cine se gătește, ci pentru cine se nimerește ¶ 2 A sta gata, a fi pe cale să... cînd se gătea a-l strivi cu piciorul (ISP.); poate fie-cine să ucigă... pre cela ce să gătează să-l fure (PRV.-LP.) ¶ 3 🍽 A face bucate, a prepara mîncarea la foc: ~ de mîncare; ~ bucate ¶ 4 👕 A (se) îmbrăca frumos, a (se) dichisi: ~ ca de sărbătoare. II. vb. tr. și intr. A isprăvi, a sfîrși, a fi gata: ~ de citit o carte; ~ cu scrisul. III. vb. tr. A da gata, a prăpădi, a nimici.

gătá, gat, (găti), v.t.r. 1. A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: „Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat” (Calendar, 1980). 2. A termina, a isprăvi, a sfârși: „Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm”(Calendar, 1980). – Din adj. gata „terminat, isprăvit”, cf. alb. gatit (Scriban, DEX, MDA); din sl. gatiti (DER).