guțan, ~ă a [At: CONV. LIT. XLIII, 917 / E: guț + -an] (Csnp) În felul porumbelului denumit guț.

guț, -ă (Munt.) și guțán, -ă saŭ -ncă adj. (d. bg. gucam, gunguresc). Se zice despre porumbiĭ ceĭ maĭ ĭeftinĭ, care nu joacă, nicĭ n’aŭ alte calitățĭ: un porumbel guț, un porumb guțan. – În Munt. și gut, -ă (format din pl. pin anal. cu slut, sluțĭ).