2 definiții pentru gustărire gustărit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gustărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gustărésc, 3 sg. gustăréște; conj. prez. 3 sg. și pl. gustăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: gustărire
gustărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustărire
  • gustărirea
plural
  • gustăriri
  • gustăririle
genitiv-dativ singular
  • gustăriri
  • gustăririi
plural
  • gustăriri
  • gustăririlor
vocativ singular
plural
gustărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gustărit
  • gustăritul
  • gustăritu‑
  • gustări
  • gustărita
plural
  • gustăriți
  • gustăriții
  • gustărite
  • gustăritele
genitiv-dativ singular
  • gustărit
  • gustăritului
  • gustărite
  • gustăritei
plural
  • gustăriți
  • gustăriților
  • gustărite
  • gustăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)