3 definiții pentru gurăire
Explicative DEX
GURĂI, pers. 3 gurăie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. – Gură + suf. -ăi.
Ortografice DOOM
gurăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 gurăie, imperf. 3 pl. gurăiau; conj. prez. 3 să gurăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gurăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. gurăie, imperf. 3 sg. gurăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: gurăire
gurăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
gurăiverb
- 1. (Despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gânguri
- Din cînd în cînd se auzea cîte o gaiță ori cîte un sturz, turturica gurăia, ciocănitoarea bătea-n scoarța copacului. SLAVICI, O. I 223. DLRLC
-
etimologie:
- Gură + -ăi. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.