8 definiții pentru Silene (gen de plante)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.

GÚȘĂ ~i f. 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * ~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gúșă s. f., art. gúșa, g.-d. art. gúșii; pl. guși

milițeá s. f., art. milițeáua, g.-d. art. milițélei; pl. milițéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÚȘĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiță.

GÚȘĂ s. 1. (MED.) gușă endemică = distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică v. boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) gușă-roșie v. măcăleandru. 4. (BOT.) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiță, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) bășicoasă, gușa-porumbului.

MILIȚEÁ s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roșioară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.

Intrare: Silene (gen de plante)
Silene (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Silene