GRÂNAR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Regiune sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

grânar [At: OLLĂNESCU, H. O. 101 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: grâne (pl lui grâu) + -ar] 1 sn Magazie de cereale Si: hambar, (pop) jitniță. 2 sn (Fig) Ținut care produce (și exportă) grâne în cantități mari. 3 sm Negustor de cereale. corectat(ă)

GRÂNAR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

grânar m. vânzător de grâne.

GRÎNAR¹, grînari, s. m. (Învechit) Negustor de grîne. A servit... la un grec, grînar și proprietar de șlepuri. GALACTION, O. I 113. Anii trec așa de repede, încît bine nu-ți dai seama cînd și cum cutare flăcău, rotar ori grînar, s-a schimbat în moș cutare. DELAVRANCEA, S. 213.

grînár m. Negustor de grîne, de cereale. S. n., pl. e. Hambar, magazie de grîne. Fig. Țara mănoasă: Țara Românească a fost grînaru Țarigraduluĭ.

grânar¹ (hambar) s. n., pl. grânare

grânar² (negustor) (înv.) s. m., pl. grânari

*grânar¹ (negustor) (înv.) s. m., pl. grânari

GRÂNAR s. v. cerealist.

grînar s. v. CEREALIST.