gurdună¹ sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 52 / V: gor~ / Pl: ~ne / E: mg gordon] 1 (Trs) Contrabas. 2 (Mun) Orgă.

gurdună² sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ne / E: nct] (Reg; șhp) 1-2 Colibă (mică).

gordonă sf vz gordună²

gordună¹ sf vz gurdună¹

gordună² sf [At: BUL. FIL. IV 59 / V: ~donă, gur~ / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) Contrabas.

GORDUNĂ, gordune, s. f. (Transilv.) Contrabas. Găvan... apasă cu arcul pe strunele gordunei. REBREANU, I. 12.

GORDUNĂ, gordune, s. f. (Reg.) Contrabas. – Magh. gordon.

*gordúnă f., pl. e (ung. gordon și gordonka). Trans. Contrabas: strunele gorduneĭ, grohăitu gorduneĭ (Rebr. 1, 14 și 286).

gordună (gordune), s. f. – Contrabas. – Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În Trans., introdus în literatură de Rebreanu.

GORDUNĂ s. v. contrabas.

gordună s. v. CONTRABAS.

gurdună, gurdune, s.f. (reg.) contrabas.

gurdúnă, s.f. v. gordonă.

gurdună, s.f. – v. gordună.

gordúnă, s.f. v. gordonă.

gordună, gordune, (gurdună), s.f. – (reg.; muz.) Instrument muzical de mari dimensiuni cu coarde; contrabas: „O adus feciorii ceterași cu gordună să le cânte și să le djoace...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 241). – Et. nec. (MDA); din magh. gordon „contrabas” (Scriban, DLRM, DER).