4 definiții pentru gonitoare (vită)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s. m. și f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonitór (pop.) adj. m., s. m., pl. gonitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gonitoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelația „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.

Intrare: gonitoare (vită)
gonitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonitoare
  • gonitoarea
plural
  • gonitoare
  • gonitoarele
genitiv-dativ singular
  • gonitoare
  • gonitoarei
plural
  • gonitoare
  • gonitoarelor
vocativ singular
plural

gonitor, -oare (vită) gonitoare

  • 1. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împerechea (în vederea reproducerii).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Goni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98